| 1.
|
AUTOVEH'ICUL, autovehicule, s.n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roţi, senile sau tălpi de alunecare, care serveste la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] - Din fr. autov'ehicule. Sursă
: DEX'98
( 2829)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
autoveh'icul s. n. (sil. a-u-), pl. autoveh'icule
Sursă
: DOR
(225377)
- siveco |
| |
| 3.
|
AUTOVEH'ICUL ~e n. Vehicul autopropulsat folosit pentru transportul de pasageri sau de materiale. /<fr. autov'ehicule
Sursă
: NODEX
(324305)
- siveco |
| |
| 4.
|
AUTOVEH'ICUL s.n. Vehicul cu tracţiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autov'ehicule]. Sursă
: DN
( 363188)
- LauraGellner |
| |
|
|